Oare cat de departe putem merge?!

Stiu ca te uiti la mine si nu mai vezi. Nu  mai vezi nimic. Nu mai vezi ce vedeai odata, iar ceea ce cred eu ca ar trebui sa vezi ti se pare fad. Te vad cum te uiti la golul din mine si iti vad dezamagirea. Nu stii daca te-am tradat pe tine, sau m-am tradat in primul rand pe mine. Te uiti la mine si-mi spui ca e in regula sa gresesc. Si stii ca nu ma mai poti intoarce acolo unde poate eram mai mult eu, si mai putin ei.  Si stiu ca tu ma vezi mai bine decat eu reusesc sa fac asta, si ca nu am sa pot invata niciodata sa stiu ca ne devenim tot mai straine in fiecare zi.

No more dreams and fairy-tales

December 18th …feels the same as November 19th , the same as August 19th, the same as December 18th 2008, maybe just a little bit older, maybe a little bit more tired, maybe with a little bit more work to do and an extra flu. But nothing else.  Some people left, some people came. The same lack of interest, still no enthusiasm, still no hopes, still no dreams. Not even wishes. So I’ve finally decided what I want for Christmas: to get rid of 4 exams + flu + get a lot of sleep. Everything else seems unlikely.

What we have here is a failure to communicate

You know the story about the two ducks and the giraffe in a bar?! Hm…we got to that part again. What were the ducks doing there in the first place?! I still need to figure that one out.

Apparently, after one of my last posts everyone got confused. Did I forget to mention that I am some sort of witch worth to be burned in the public square?! Hm…who threw the first stone?! Again, maybe the giraffe was in the wrong bar. The bar was for ducks only.

Pros and cons of technology, that’s just to remain in the same picture of last week. When you start listening more to what you find on facebook, twitter,etc, than to what I am telling you, well…that’s not my problem anymore. When your blog defines your life I would just think that’s wrong. Are we becoming less human?! That’s another story. Maybe the giraffe wanted to share its life with a duck. I am still confused.

So did I do it or not?! That sounds like Romanian news at 7pm, more like a gossip. And I do not feel responsible for answering that question. You should know better than that.

Or the bar was only for giraffes and the ducks were in the wrong place?!

Slip Slidin’ Away

Nu te asteptasem. Stiu doar ca nu m-a mirat cand te-am auzit incercand cheia in usa. Stiam ca ai sa vii. Trecuse destul de mult timp sa ti se faca dor. Si mai ales sa uiti. Oricum niciodata nu luasei in seama ce-ti spuneam. Imi ziceai ca sunt amenintari ieftine, mofturi. Nu-ti era dor de mine. Nu umblai tu cu sentimentalisme din astea. Venisei pentru ca iti era dor de atentie. Si considerai mereu ca atentia mea ti se cuvenea.

Cred ca primul impuls a fost sa opresc muzica. M-am asezat, jos, cu spatele lipit de usa. Te auzeam incercand toate cheile. Te simteam nervos, in spatele usii, tot incercand sa gasesti cheia potrivita. Nu-ti trecea prin cap ca eu, tocmai eu, as fi putut schimba incuietoarea usii. Usa de la intrare.

Uitai de fiecare data cand iti spuneam ca sunt prea obosita sa imi tot iei. Uitai ca eu existam, exterior tie. Uitai cand iti spuneam ca si eu respir. Iar eu iti reaminteam de fiecare data cuminte. Si te rugam de fiecare data sa nu mai uiti.

Dupa ce ai intors cheile pe toate partile cred ca ai inteles ce se intamplase. Puteam sa-ti vad fata, nu de nedumerire. Intelegeai ce se intamplase, nu intelegeai insa cum putusem eu sa fac asa ceva. Sa nu iti mai dau tie voie sa intri. Tocmai eu care nu-ti refuzasem niciodata nimic.

Te privisem de fiecare data in ochi cand imi spuneai ca de acum o sa fie altfel, ca ai inteles. Ai reusit de fiecare data sa ma faci sa cred, sa astept cu nerabdarea unui copil in noaptea de Craciun. Eu asteptam schimbarea. De fiecare data cu entuziasm, cu o speranta reala. Te credeam in fiecare clipa cand imi spuneai ca va fi altceva.

Ai batut usor la usa. Cunoscut. Asa cum obisnuiai la inceput, cand ne-am cunoscut. Cred ca atunci am incetat sa mai respir. Nu de teama ca ti-as putea deschide. Ci de cea ca m-ai putea auzi. Nu ma ascundeam de tine, obosisem doar sa-ti mai explic. Nu ma mai interesa sa intelegi. Nu ma mai interesai destul incat sa te omor. Pentru mine te stinsesei incet incet in toate clipele alea in care ma minteai. Ma minteai ca nu ai sa ma mai ranesti.

Incepuse sa ninga. Era vineri noaptea si incepuse sa ninga. Imi treceau prin cap tot felul de replici rautacioase. Ce cauti acum aici?! Oare nu erai tot timpul mult prea ocupat cu orice altceva pentru a avea timp de mine vineri seara?! Unde erau acum toti prietenii tai pe care niciodata nu gasisei de cuvinta sa-i amani?! Ce cautai acum la usa mea?! Unde mai voiai sa intri?

Ai mai batut o data. Ti-am multumit in gand ca m-ai trezit totusi din dialogul asta cu mine. M-am ridicat si m-am dus sa-mi fac un ceai. Stiam ca ma auzi. Nu-mi mai pasa. Mi-am asezat cana verde cu ceaiul de fructe  langa laptop. I-am sorbit adanc mireasma. Tu urai ceaiul asta. Uneori ma intrebam de ce imi stateai in preajma cand atat de multe din gesturile mele curente te deranjau.

M-am aseazat in pat, am dat sonorul mai tare si mi-am continuat filmul. Afara inca ningea. Odata ningea peste noi. Acum ningea peste mine. Poate ningea si peste tine.

Ma trezisem odihnita. Surprinzator. De mult nu mai dormisem asa bine. Am deschis geamul si aerul rece al diminetii de iarna imi facea bine. Stiam ca esti inca pe partea cealalta a usii. Nu ma grabeam. Incetasem sa-mi mai fac programul in functie de starile tale de spirit. Ma simteam privita doar. Nu ma gandeam la nimic. Imi faceam rutina matinala. Stiam ca va trebui sa iti fac fata cand voi iesi pe usa.

M-am mai privit o data in oglinda inalta a dulapului. Cum trecusera anii astia. Era bine. Am intors cheia in usa. O data. De doua ori. O clipa. Doua. Trei. Am apasat pe clanta si am deschis usa. Erai acolo. Stateai rezemat de peretele din fata usii mele. Brusc in fata mea se desfasura o poveste mitologica cu Cerber si raul Styx. Cine pe cine pazea?!

Am inchis ochii. Voiam sa stiu clar. Voiam sa-mi amintesc senzatia. Nu, tu nu uitai de toti. Te purtai social corect. Aveai prieteni pe care ii iubeai si ii respectai, langa care stiai sa fii alaturi. Nu le uitai zilele de nastere, nu le monitorizai timpul pe care ti-l rapeau. Doar pe mine ma uitai. Constant. Am deschis ochii. Erai inca acolo.

- Am venit aseara. Nu-mi mai merge cheia.

Am vrut sa plec. M-ai oprit brusc tocmai cand cineva iesea din apartamentul de langa. Am zambit fals.

-Buna dimineata!

-Hai la o cafea!

Stiam ca poti sa-mi faci o scena. Aveam de ales intre a asista la un scandal nemeritat la ora 7:45 dimineata sau a accepta o invitatie mai mult decat nedorita.

-Sa mergem la cafeneaua de pe colt!

Ti-am vazut grimasa. Stiam ca nu suportai locul. Poate inconstient si de asta il alesesem. Dar ma urmai tacut.

-Nu stiu cum poti sa bei tu cafea asta asa amara fara nici pic de zahar!

-Ai venit sa faci conversatie de salon la ora asta? Ce doresti?

-Am venit sa te vad. Am venit sa ma ierti.

Am izbucnit in ras. Nu m-am putut abtine. Ma uitam la fata ta si nu puteam sa-mi dau seama cum de credeai tu ca ma mai puteai inca convinge cu aceleasi iluzii pe ca nu le indeplinisei niciodata.Si cu atata seninatate pe chip.

-Ti-am spus data trecuta cand ne-am vazut ca s-a terminat. Ti-am spus sa nu ma mai cauti.

-M-am gandit la noi. Aveai dreptate. M-am purtat marsav cu tine. M-am schimbat.

-Nu mai exista un noi.

-Te rog sa ma lasi sa-ti arat ca sunt alt om.

-Eu doar te rog sa ma lasi.

M-am ridicat si am plecat. Si pentru prima data dupa foarte foarte mult timp m-am simtit libera. Libera de tine. Am simtit ca pot zbura. Nu mai era nimic ca sa-mi apese pe umeri, nu mai era nimic ce-mi impiedica existenta. Reusisem in sfarsit sa ies din colivia unui om prea egoist.

Cliché

The more you give the less they will appreciate. They will take you for granted and they will consider they should be given everything. Apparently a No does actually much more than a Yes. When you finally set the limits and say No, that’s the end of the world. You would be the one to blame for stop giving.

Looking back, I see we didn’t learn anything. I still don’t know how to say no, you still don’t appreciate what you receive.  But you see I am not a person with a big heart. I don’t have the patience to wait for you to grow up, to become. And I am really really really tired. Of fighting. Of waiting. Of hoping. Of everyday’s life. Of years passing by.  Of trying and trying and trying.

Want

A round of applause
You got what you want
Take a good look at what you give up
Because I’m telling you
A heart can’t be unbroken

Greselile ar trebui sanctionate de prima data. Altfel devin vicii, proaste obiceiuri, ca acum.

Done!

When I say I’m done, well that means I am done! It doesn’t mean that you can still push my limits to see how far I can go. You’ve already done that too many times. I am not some sort of doll face that you can pass around whenever you are in the mood.   Oh, yes, I know, I am over reacting. Guess what?! That’s me, the same way I accepted you as you are. So trust my word when I’m telling you that I don’t need you to say over and over and over again that I am over reacting. Mind the fact that this is just another way to through the ball in my court.  And yes, it’s my fault I didn’t know when to stop you when I knew you were wrong, it’s my fault I didn’t know how to say no when I sure knew I should have said no. But later is better than never.

All this time I was watching my steps like I was walking on needles, and still I was the one to blame for all the things that I was doing wrong, or all the things that I was not. I had to be constantly reminded and warned about my possible mistakes and how my actions could have cause some sort of a drama queen situation in your life. I had to be careful even for the air that I was breathing and still I was the one to blame. So you know what, enough is enough!

Some Days Are Different

Am gasit asta la un moment dat somewhere on the web. Si azi pare o zi buna sa apara si la mine :)

20 de Motive pt care ii sunt datoare mamei:

1. Mama m-a invatat SA APRECIEZ O TREABA BINE FACUTA:“Daca vreti sa va omorati intre voi, mergeti afara. De-abia am terminat de facut curat!”
2. Mama m-a invatat ce e RELIGIA: “Roaga-te sa iasa pata aia din covor!”
3. Mama m-a invatat ce e LOGICA: “Pentru ca asa am zis eu, de-aia!”
4. Mama m-a invatat MAI MULTA LOGICA: “Daca cazi de pe hinta si iti rupi gatul, nu te mai iau cu mine in oras!”
5. Mama m-a invatat ce e IRONIA: “Plangi in continuare, si o sa-ti dau eu motive de plans!”
6. Mama m-a invatat ce e CONTORSIONISMUL: “Uita-te la murdaria de pe ceafa ta!”
7. Mama m-a invatat ce e VREMEA: “Camera ta arata de parca a trecut o tornada prin ea!”
8. Mama m-a invatat ce e IPOCRIZIA:“Daca ti-am zis o data, ti-am zis de un milion de ori: Nu exagera!”
9. Mama m-a invatat despre CICLICITATEA VIETII: “Eu te-am facut,eu te omor!”
10. Mama m-a invatat despre SCHIMBAREA COMPORTAMENTULUI: “Nu te mai comporta ca taica-tau!”
11. Mama m-a invatat ce e INVIDIA: “In lume sunt milioane de copii mai putin norocosi care nu au parintii la fel de minunati cum ai tu”
12. Mama m-a invatat ce e ASTEPTAREA: “Asteapta numai pana ajungem acasa!…”
13. Mama m-a invatat ce inseamna A PRIMI: “…O sa ti-o primesti cand ajungem acasa!”
14. Mama m-a invatat ce e UMORUL: “Cand o sa-ti tai degetele de la picioare jucandu-te cu masina de tuns iarba, sa nu alergi plangand la mine”
15. Mama m-a invatat CUM SA DEVIN UN ADULT: “Daca nu mananci legume, nu o sa mai cresti niciodata”
16. Mama m-a invatat ce e GENETICA: “Esti exact ca taica-tau”
17. Mama m-a invatat despre ARBORELE MEU GENEALOGIC: “Inchide usa dupa tine. Ti se pare ca te-ai nascut intr-un cort?”
18. Mama m-a invatat ce e INTELEPCIUNEA: “Cand o sa fi de varsta mea, o sa intelegi…”
19. Si preferata mea, mama m-a invatat ce e JUSTITIA: “Intr-o buna zi, o sa ai si tu copii. Si sper ca o sa fie exact ca si tine”
20. Mama… pentru ca oricum ar fi ea, e tot MAMA!

 

System Error

Incep sa se strecoare usor gandul ca am gresit. Mai grav, vine pe neasteptate, fara sa-l caut. Adevarul din pragul usii.

Sunday morning I’m waking up
Can’t even focus on a coffee cup
Don’t even know whose bed I’m in
Where do I start?
Where do I begin?

Why does it always rain on me?!

Mail pe care nu am avut inca curaj sa-l trimit. Decizii pe care inca nu am avut curaj sa le spun cu voce tare. Imi doresc tare mult sa fi fugit atunci cand am avut ocazia. Exista momente cand stii ca lupta e pierduta. Pentru mine momentul ala e deja ieri. Iar acum ma tot lovesc de toti peretii si nu gasesc usa. Dar sunt doar sase. Trebuie sa dau de nenorocita aia de usa odata si-odata. Si de data asta am sa fug, am sa evadez, am sa scap, de tot, de tot, de tot, de tot.